Bine ati venit pe DogVet.ro ! Portalul catelusului tau.
Babesioza
Babesioza este o zoonoza sezoniera produsa de un parazit endoglobular, transmis prin intermediul capuselor care reprezinta gazde definitive si rezervor de babesii in natura. Gravitatea bolii depinde de intensitatea infestatiei, patogenitatea tulpinei de babesii precum si de reactivitatea organismului parazitat.
In natura exista mai multe specii de babesii ce pot determina imbolnavire la toate speciile de mamifere. Omul se poate infesta prin intepatura de capuse ce paraziteaza cainele.
Transmiterea se face pe cale transcutanata, in timpul hranirii capuselor infectate, care, odata cu saliva inoculeaza elemente infestante. Dupa patrunderea in hematii, consecutiv proceselor de nutritie si multiplicare a babesiilor rezulta toxine metabolice, paraziti morti si hematii distruse.
Manifestari clinice: La caine forma acuta evolueaza cu febra, anorexie, prostratie, icter, anemie, tulburari respiratorii si nervoase, hemoglobinurie; moartea survine la 5 - 10 zile de la imbolnavire. In forma cronica evolutia este de mai multe saptamani, predominante fiind anemia si slabirea accentuata.
Prognosticul este rezervat sau grav in formele acute mai ales la animalele care nu sunt indigene.
Tratamentul este specific (berenil,acaprin,imidocarb) si simptomatic (cardiotonice, preparate antianemice, seruri glucozate etc.) insa eficacitatea terapeutica depinde de momentul interventiei, orice intarziere diminuind procentul vindecarilor.


Generalitati:
Babesioza este o boala parazitara transmisa de un protozoar din genul Babesia. Acest parazit se transmite la caine prin intermediul capuselor si se localizeaza la nivelul eritrocitelor (celulele rosii ale sangelui).
Boala se manifesta mai sever la cateii cu un sistem imunitar nefunctional sau care au fost supusi splenectomiei(operatia de indepartare a splinei). La indivizii sanatosi, de obicei evolueaza asimptomatic.

Simptome:
Perioada de incubatie (perioada dintre momentul infestatiei cu capuse si momentul aparitiei primelor simptome) este intre 1-4 saptamani.
Oboseala, lipsa poftei de mancare, voma, diaree, urina inchisa la culoare, abatere, febra, splenomegalie (marirea in volum a splinei) si respiratie dificila. In cazurile grave si avansate de boala apare icterul (mucoasele si pielea se ingalbenesc).
Nu este obligatoriu ca toate aceste semne sa fie prezente, existand numeroase cazuri in care boala evolueaza atipic. In aceste cazuri punerea unui diagnostic corect ridica serioase probleme.

Un diagnostic cert se poate pune numai cu ajutorul examenelor de sange si de urina.
La examenul de sange, in cazul in care cainele e bolnav vor fi evidentiate anemia(parazitul distruge eritrocitele), trombocitopenia, limfocite atipice si leucopenia, iar la examenul de urina vor aparea hemoglobinurie (sange in urina) si proteinurie (proteine in urina).

Tratament:
Reusita tratamentului este determinata in mod hotarator de rapiditatea cu care catelul este dus la cabinetul veterinar. De aceea, daca observati la cainele dumneavoastra semnele descrise mai sus, este indicat sa va prezentati de urgenta la medicul veterinar.
Momentan, in Romania nu exista produse farmaceutice special destinate pentru tratarea Babesiozei la caine, insa se foloseste cu succes si cu sanse foarte mari de reusita produsul Berenil(este un medicament folosit in tratarea animalelor de ferma).
Este posibil ca in scurt timp sa apara si in Romania vaccinul contra Babesiozei, produs de firma INTERVET.

Tinand cont de toate cele expuse mai sus se poate trage concluzia ca cel mai indicat este sa cautam sa prevenim infestatia cainelui cu capuse. Pe piata romaneasca exista o gama larga de produse antiparazitare, astfel incat realizarea preventiei este facila pentru orice posesor de caine.

Babesioza a avut un caracter "exotic" pana nu de mult.In urma cu 3-4 ani, se diagnosticau rar cainii cu babesioza. In ultimii 3 ani, s-a putut constata o adevarata explozie cazuistica, initial in zona capitalei, apoi si in provincie, medicii veterinari remarcand o crestere de la an la an a cazurilor confirmate prin examen de laborator.

Desi predata in facultate ca si boala parazitara, babesioza a avut un caracter "exotic" pana nu de mult.In urma cu 3-4 ani, se diagnosticau rar cainii cu babesioza.

In ultimii 3 ani, s-a putut constata o adevarata explozie cazuistica, initial in zona capitalei, apoi si in provincie, medicii veterinari remarcand o crestere de la an la an a cazurilor confirmate prin examen de laborator. Desi aparent are un caracter sezonier, majoritatea cazurilor aparand primavara, totusi, in funtie de clima regionala, pot aparea cazuri vara si toamna. Babesioza este o boala produsa de babesii, o clasa de paraziti sporozoari intracelulari nepigmentati descoperiti de ilustrul Victor Babes, in cinstea caruia au fost si denumiti.

Boala afecteaza animalele vertebrate, deopotriva mamiferele si pasarile, exprimarea clinica cea mai cunoscuta si studiata fiind cea a cainelui si a pisicii. Ciclul biologic al babesiilor include familia Ixodidae, popular cunoscute sub denumiea de capuse, acestea fiind si gazda finala, mamiferele fiind doar gazde intermediare. Transmiterea parazitului se face prin muscatura capusei, mai exact prin saliva acesteia. Trebuie demontat totusi mitul conform caruia o singura muscatura este suficienta pentru a transmite boala.

Testele clinice au evidentiat ca o capusa trebuie sa se hraneasca 2-3 zile pentru a infecta un animal. Babesiile paraziteaza celulele rosii, aflanduse intracelular in numar de 1 pana la 4, procesele lor metabolice ducand la distrugerea hematiei afectate si implicit la anemia pacientului.Totodata poate aduce modificari grave la nivel hepato biliar, renal, splenic si nervos. De asemenea, sistemul imunitar detecteaza hematiile infectate si le distruge, dar acest mecanism poate suferi "dereglari" astfel ca incepe sa distruga si hematii sanatoase agravand anemia. Ca si semne ale animalului bolnav se pot mentiona febra, apatia, paloarea mucoaselor conjuntivale si bucale, aparitia icterului, inflamarea ganglionilor, urinarea rosiatica si pierderea in greutate, nefiind obligatorie aparitia tuturor acestora concomitent.

In unele cazuri, semnele pot fi discrete, instalandu-se forma cronica, animalele respective fiind o sursa de infectare a capuselor si realizandu-se astfel un cerc vicios. Diagnosticarea de certitudine se face fie prin frotiu sanguin fie prin teste serologice, desi acestea din urma sunt mai greu de aplicat in Romania datorita varietatii de babesii precum si datorita costului mai ridicat al analize. Tratamentul se face sub atenta supraveghere a pacientului de catre medic, incluzand fluido-terapia atent dozata in functie de gravitatea anemiei, in cazurile mai severe putandu-se administra eritropoietina si tranfuzii.

O atentie deosebita se va acorda transfuziei datorita numarului mare de grupe sanguine canine (peste 40), o astfel de manopera , in lipsa unei banci de sange adecvate, a unei posibilitati de aflare exacta a grupei sanguine atat a donatorului precum si a acceptorului si riscului de soc anafilactic consecutiv unei administrari ulterioare, recomandandu-se a se face doar o data in viata.

NU SE RECOMANDA tratamentul simptomatic decat in situatii extreme (lipsa posibilitatii efectuarii analizei) deoarece medicatia este puternic hepato si nefrotoxica. Totodata, s-a constatat ca anumite specii de babesia (B. gibsoni si altele) nu dispar definitiv din organismul animalului cu nici unul dintre medicamentele uzuale (Berenil, Imizol, s.a.), animalul respectiv devenind purtator sanatos, dar care prezinta riscul recidivei. In prezent se studiaza o asociere de quinina, azitromicin, atocvanona si clindamicin ce va putea rezolva aceasta problem ain viitor.

A fost dezvoltat un vaccin si folosit pe scara larga mai ales in Franta, dar rezultatele sint contradictorii, procentul de imunizare fiind de cca 85%, imunizarea trebuind sa fie facuta periodic si mai ales nerealizand imunizare pentru anumite tulpini de babesia. Cea mai buna metoda de lupta ramane profilaxia prin aplicarea de tratamente deparazitare externe, igienizarea custilor si padocurilor precum si a zielor in care traiesc animalele. Pentru animalele de companie se recomanda controlul atent dupa plimbari in zone cu iarba.